luni, 18 iunie 2012

Sperante .



 Pe drum meu e ceată
 Caut măcar o speranța , de care să mă prind,
 Speranțele s-au stins din viață .
 Degeaba lupt , am impresia că mă lupt cu morile de vânt.
 Oricât aș vrea , oricât mi-aș dori ..
 Că totul în juru meu,să capete o culoare.
 Nu se poate..
 Unoeri , mă simț așa .. de singură .
 Mă-i singură decât sunt defapt.
 Și mă uit în jur și aștept să apăra o schimbare.
 Cineva,să facă ceva.
 Că viață mea prindă culoare.
 

Un comentariu:

  1. Foarte frumoasa poezia! Daca ar fi sa ,,turnam" cu totii sentimentele in cuvinte frumoase asa cum o faci tu, poate ca lumea ar fi o poezie nesfarsita si iubirea s-ar trezi in fiecare suflet. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere