Pe drum meu e ceată
Caut măcar o speranța , de care să mă prind,
Speranțele s-au stins din viață .
Degeaba lupt , am impresia că mă lupt cu morile de vânt.
Oricât aș vrea , oricât mi-aș dori ..
Că totul în juru meu,să capete o culoare.
Nu se poate..
Unoeri , mă simț așa .. de singură .
Mă-i singură decât sunt defapt.
Și mă uit în jur și aștept să apăra o schimbare.
Cineva,să facă ceva.
Că viață mea prindă culoare.
Foarte frumoasa poezia! Daca ar fi sa ,,turnam" cu totii sentimentele in cuvinte frumoase asa cum o faci tu, poate ca lumea ar fi o poezie nesfarsita si iubirea s-ar trezi in fiecare suflet. Felicitari!
RăspundețiȘtergere