Cosmarul une-i adolescente. partea a 2-a si sfarsit !

Era dimineata.
( cioc , cioc ) Un bocanit se auzi in usa. Pe usa intra mama .. imi trase draperiile iar soarele imi bate orbitor. Se uita la mine (zambeste- si spune : ) 
- Soficaa,azi vei reveni la scoala. Nu ai sa mai stai inchisa in casa.
- Mama cum sa merg in halul asta,la scoala ? , Ma-i am trei fire de par in cap. Sunt pe cale sa mor. Iar tu ma trimiti la scoala.
(bag capul in perna) .
Mama iesi pe usa. si imi spuse ca pe scaunul de la biroul meu. se afla hainele cu care trebuie sa ma imbrac. Imi rostii cu o voce trista in 30 de minute te astept jos , nu ma supara .
M-am mai uitat o la ceas , am facut un dus , şi m-am îmbrăcat în uniformă : Fustă neagră , cămaşă , sacou . .
Am coborat , pe scarii .. mama , ma astepta in bucatarie. Isi bea cafeau de dimineata. Mi-am luat balerinii , rucsacul .. si am plecat.
Am ajuns la liceu imediat . Andreea e o şoferita nemaipomenita! Tot drumul am fost zguduita , are masina decapotabila şi a dat numai în gropi! . Ea era prietena buna a mamei mele , si sa oferit sa ma conduca la,liceu.
Am intrat in clasa.
Băncile erau rupte , scaunele dezmembrate . Cand intrasem pe usa clasei toata lumea era cu privire spre mine.
Doua fete ce se numeau Bianca si Alexa veneau spre mine (zambind)  Ma-u imbratisat si mi-au urat bun venit inapoi. Ma-u indrumat spre banca mea.
Amintiriile,si ganduriile imi revenisera. Insa nu in totalitate.
 Simtiteam nevoie sa fug , dar ceva m-a tinut acolo . Am varsat o lacrima , dupa care mai multe . . dar nimeni nu observa . . Nimanui parca nu-i pasa de mine .
 M-am indragostit pana peste cap . Nu stiam cine era, dar era al naibii de frumos. Era coleg cu mine se afla ca cateva banci departe de mine.
A observat ca imi indrept privirea spre el.
(zambet ) Veni spre mine. Si spuse.
- Buna , Eu sunt noul tau coleg Andrei, ma-m mutat de 2 saptamani in clasa aceasta. Nu cred ca ne-am cunoscut.
- Buna .. bun venit.Pe mine ma cheama Sofia,nu ne-am cunoscut am avut probleme de sanatate. Si nu a fost la scoala de ceva timp.
- Esti bine , acum?
- Imi pare bine Sofia,esti foarte draguta , sper sa ne cunoastem mai bine. ( surade la mine )
- Da .. sunt Ok .. acum ce pot sa zic.
( pleaca in banca lui ) Profesoru intra in clasa.
Desi scriam , incercam sa ma concentrez pe lectie , si pe ceea ce ne explica profesorul.
Dar nu puteam gandul imi ramase la el.Parul lui saten si creasta lui , mă făceau sa-l ador! Sa mi se ridice paru’ din cap ! .
A doua zi , veni spre mine , s-a apropriat de mine . .de buzele mele , voia să mă sărute , nu la-m putut respinge si la-m sarutat. Dupa cateva secunde , ne-am indepartat , parea uimit dar fericit.
( ma inrosisem , si ma-m intors cu spatele la el )
Imi spune :
El :Haide, Sofia, sa vorbim . Nu iti fie rusine. Imi placi. Vreau sa fii cu mine. Sa ne cunoastem.
- Eu : dar..nu pot..
El : de ce nu poti ?
Eu :  Pai..OK accept..
Eram într-o lume de vis , în care eram cu el , timpul trecea. Iar noi eram tot mai fericiti. Eram o fata vesela , zambitoare , ne plimbam , vizitam locuri. Ii placea sa imi spuna ca sunt: ''fata lui''. Imi placea sa ma alinte,sa ma rasfete.
 Schimbarea mea a observat-o si mama. desi , s-a chinuit ceva timp sa scoata ceva de la mine. Ia-m spus ca o sa afle la timpul potrivit.
(mama se speriase, dar oarecum se bucurase )
Dar.. visul meu s-a spulberat.
Intr-o zi. Ploiasa , si urata de Noiembrie. Eu am lesinat pe holul scolii.
Nimeni nu stia ce se intampla cu mine,se pare ca cancerul nu se vindeca.
Eram pierduta,eram pe moarte.
Totul se termina aici.
Ma-m trezit , cu o stare naspa. Eram intr-o camera de spital.
- Vreau apa, apa..
In camera era mama mea. Imi da, imi pahar cu apa. Pe usa. intra Andrei . . eram uimita oarecum speriata ca a venit la spital la mine.
( mama iesi din camera imi spuse ca se duce sa anunte doctori ca ma-m trezit ).
Andrei : De ce nu mi-ai spus Sofia ?
Andrei : De ce te-ai ascuns de mine ?
Andrei : de ce a trebuit sa aflu in felu asta?
( o lacrima ii cade pe obraz) . Astepta raspunsuri , iar eu nu stiam ce sa-i raspund. Nici eu nu stiam,de ce nu ia-m spus.
Eu : Ma luat valul , ma-m vazut asa fericita langa tine,am sperat ca ma voi face bine. Dar.. na fost asa .
Eu : Te rog sa ma ierti, eu voi pleca sus. Drumul meu sa sfarsit aici.
Eu : te rogg..te implor sa ma ierti ! Eu chiar te iubesc , si nu am vrut sa te pierd.
Andrei : Te iert. Dar trebuia sa ai incredere in mine ca nu te voi parasi. Nu iti pierde speranta te vei face bine.
( isi sterge o lacrima, si ma saruta )
Pe usa intra o asistenta si spune :
- Orele de vizita s-au terminat, in 5 minute va rog sa iesiti din salon.
Andrei : Revin , maine te rog. Stai linistita totul va fii bine. Nu vei muri, nu vreau sa ma parasesti. nu ma vei parasi. te rog.. sa te linistesti si sa te odihnesti.
Andrei : Vorbim maine Puisoru meu OK? Te iubesc.
Eu : Mda.. Ok te astept, sa speram ca totul va fii bine. Te iubesc si eu .
In noaptea aceea Dumnzeu s-a hotarat sa ma ia la el. La ora 12. mi-am tras sufletul si am murit.
In dimeata zilei ce urma.
Andrei veni cu un buchet imens de flori. Mama plangea, urla de durere , puisorul ei murise.
Andrei , speriat spuse :
- Doamna , ce s-a intamplat ce s-a intamplat?
( printre lacrimi ) Mama rosti. :
- Fata mea.. fata mea.. a murit.
Picioarele i-se inmuiase, lacrimiile cadeau , pe obrajii lui rozalii. buchetul de flori ii cazu din mana.
El cazu pe podea. Intrase intr-o depresie puternica. Anii au trecut iar baiatul a ramas , cu aceasi durere si tristete in suflet.
Dar o  dragoste adevarata nu moare niciodata. Nimeni nu poate despartii doua suflete ce se iubesc cu adevarat, nici macar Dumnzeu pentru ca in ceruri ei se vor intalni si se vor iubi.