miercuri, 29 februarie 2012

Povestea mea..


Te-am cunoscut toamnă,
 Când pomii,își scutură-u fruzele.
 Ți-am auzit grasul în mijlocul pustietăți,chemându-mă la el.
 Am urmat păși,mici pentru a ne cunoaște și a ne da seamă.
 Dacă suntem făcuți unul pentru celalt.,
 Acum deși ne iubim,îți pui baiere singur.
 Renuntii să fii cu mine,renunți să fim ce ne doream din prima clipă.
 Îmi întorci spatele și pleci,și mă lași a nimanu-i.
 Cum poți să faci atâta rău..?
 Ai fost lângă mine,mereu .
 Și mai sprijit la greu.
 Dar acum de atâtea minciunii,și dezamăgiri.
  Mai aruncat în noroi.
 Pe obraji lacrimiile îmi curg.
 Am în suflet multă durere și simț că nu se va stinge.
 Poate că așa-i mai bine pentru amândoi..
 Să pleci,să uităm de noi..
 Sau poate nu..
 Mă înec în lacrimii și nustiu ce să mai spun..
 Acum mai rănit,rău
 Mai rău,decât au făcut-o ceilalți.
 Rază de soare s-a trasformat în picătură rece de ploaie.

2 comentarii:

  1. E atat de frig … lacrimile mi-au inghetat si nu mai pot sa zambesc . traiesc un vis demult apus si nu-mi mai revin la viata …

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E frig,pana si lacrimile mi-au inghetat.Demult era-i o raza de soare,ce imi incalzea sufletul . Dar acum ai apus..si te-ai departat.Razele tale au devenit picari reci de ploaie.

      Ștergere