Când tu , stai în pat.
Și face pe copilul râzgâiat.
Nemultumindu-le la ai tăi .
Pentru tot ce ți-a dat.
Alt copil,străbate străzile
E copilul nimănui
E flămând,e însetat
Ar vrea o casă,ar vrea un pat.
Ar vrea o familie .
Care să-l bată la cap.
Să se intereseze și de el , că este și el un suflețel.
Părinții lui la-u abandonat .
Îl doare sufletul și inima,
Că însăși familia lui la uitat.
Pentru el e iad acest pământ,
Iar omul pentru el nu-i sfânt.
În timp ce tu , mănânci caviar.
Te falfa-i în bani.
El și-ar dori măcar un dumicat de pâine.
O viață de hoinar ,
Și ultima speranța cade prăbușită.
S-a resemnat, s-a împăcat,
Că drumul lui e înfundat.
Steaua lui nu mai strălucește,
Se roagă și speră , că Dumnzeu să-i de-a o soartă mai bună.
Copile , mulțumește-i Domnului.
Că tu na-i asemenea viață.
Multumestele parintiilor tăi , că te iubesc.
Și ți-au dat șansa la asemenea viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu